Din 2000, în baza unei hotărâri specifice emise de Comitetul Interministerial pentru Programare Economică (CIPE), România face parte din grupul ţărilor eligibile pentru finanţare din fondurile stabilite prin Legea 49/87 pentru iniţiative de promovare de către ONG-uri şi planuri de urgenţă.
Principalele domenii de activitate ale asociaţiilor italiene prezente în România se referă la protecţia şi îngrijirea copiilor şi adolescenţilor în dificultate, activităţi care se realizează în colaborare cu numeroase organizaţii religioase prezente pe teritoriu.
Este vorba de probleme care persistă de ani de zile în România, încă de la caderea lui Ceauşescu, cum ar fi situaţia dramatică a copiilor instituţionalizaţi în condiţii materiale precare, fenomenul copiilor străzii şi răspândirea alarmantă a cazurilor pediatrice de infecţie cu HIV/SIDA. Autorităţile române au făcut paşi decisivi în materie de protecţia minorului prin închiderea instituţiilor de stat “învechite” de mari dimensiuni, prin crearea unor structuri alternative după modelul casă-familie, prin reintegrarea familiilor mari şi prin întermediul sistemului foster care susţinut de asistenţi maternali. Fenomenul infecţiei HIV pediatrice a fost rezolvat în mare parte, chiar dacă România continuă să fie şi în ziua de azi una din ţările europene cu cele mai multe cazuri de infecţie în rândul tinerilor.
În România există numeroase organizaţii neguvernamentale italiene, atât religioase cât şi laice. În perioada 2000-2007 Ministerul Afacerilor Externe a finanţat şase proiecte promovate de ONG-urile AVSI (2 proiecte), CESVI, GVC, GRT şi COMI.
Începând din 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, situaţia ONG-urilor s-a schimbat radical. Majoritatea ONG-urilor italiane s-a retras favorizând, astfel, înfiinţarea asociaţiilor româneşti care, chiar dacă au rămas legate de ONG-ul de origine, au prezentat propuneri de activităţi şi proiecte în mod autonom cu ajutorul finanţărilor europene şi locale, atât publice cât şi private.
Activităţile cele mai importante sunt crearea unor adăposturi pentru copii, persoane cu dizabilităţi, bătrâni, minori şi tineri defavorizaţi (precum copiii străzii şi cei infectaţi cu HIV), a unor centre diurne pentru prevenirea abandonului şcolar şi combaterea excluziunii sociale, susţinerea familiilor în cartierele şi comunităţile sărace, iniţiative sociale şi activităţi de orientare şi formare profesională. Ambasada Italiei susţine şi încurajează acţiunile ONG-urilor prin stimularea colaborării acestora cu lumea antreprenorială prezentă în România şi promovarea imaginii lor la instituţiile locale.