SUCCESIUNI
În mod tradițional, atribuțiile consulare includ și asigurarea protecției moștenirii și, în general, a intereselor succesorale ale persoanelor de cetățenie italiană care au decedat în străinătate sau al căror deces (chiar dacă nu este vorba de italieni) a afectat în vreun fel un italian cetăţean. Atribuțiile consulare în materie de succesiune derivă în principal din art. 46 al Decretului legislativ 71/2011 și se referă în mod special la:
• informații despre deschiderea succesiunii;
• transmiterea către autoritățile naționale competente a declarațiilor de acceptare sau renunțare la moștenire;
• predispunerea măsurilor de custodie a bunurilor ereditare (la cererea unei instanțe italiene).
Trebuie remarcat faptul că la data de 17/08/2015, a intrat în vigoare Regulamentul U.E. n.650/2012 din 4 iulie 2012, privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea deciziilor și acceptarea și executarea actelor publice în materie de succesiune precum și crearea unui certificat european de succesiune (GUL 201 din 27/07/2012 ).
Regulamentul stabilește ca regulă generală (articolul 21) că legea aplicabilă succesiunilor legitime (cele în care nu s-a făcut testament) este cea a reședinței obișnuite a persoanei decedate.
Același criteriu se aplică și în cazul succesiunii testamentare atunci când decedatul nu a solicitat în mod specific aplicarea legii unui alt stat decât cel în care își avea reședința obișnuită.
În cazul în care o parte din bunurile persoanei decedate se află într-un alt stat decât cel în care acesta din urmă își avea reședința obișnuită, Regulamentul 650/12 prevede posibilitatea de a solicita un „certificat european de succesiune” (art. 62 și următoarele) „destinat a fi folosit de moștenitori, de legatarii care au drepturi directe la succesiune și executorii testamentari sau administratori ai averii care, într-un alt stat membru, trebuie să își afirme statutul lor, să își exercite, respectiv, drepturile de moștenitori sau legatari și/sau puterile lor ca executori sau administratori ai patrimoniului."
Acest certificat este eliberat de notarul competent (în general, cel care deschide succesiunea) întotdeauna cu referire la locul de reședință obișnuită al persoanei decedate.
