CETĂȚENIA ITALIANĂ PRIN DESCENDENȚĂ (IURE SANGUINIS)
Cetățenia italiană este reglementată de Legea nr. 91 din 5 februarie 1992, intrată în vigoare la 16 august 1992, și se bazează pe principiul ius sanguinis (dreptul sângelui), potrivit căruia persoana născută din tată sau mamă cetățean(ă) italian(ă) este cetățean italian.
Decretul-lege nr. 36/2025 și Legea de aprobare nr. 74/2025 modifică Legea nr. 91 din 5 februarie 1992, cu efect începând cu 28 martie 2025, introducând limitări privind transmiterea cetățeniei de la o generație la alta pentru persoanele născute în străinătate. Noile dispoziții condiționează transmiterea cetățeniei de existența unei legături efective cu Italia și de deținerea unei alte cetățenii.
În special, transmiterea cetățeniei italiene prin filiație către persoanele născute în străinătate și care dețin o altă cetățenie este posibilă numai dacă nu a existat o întrerupere a transmiterii cetățeniei italiene și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile prevăzute la art. 3-bis din Legea nr. 91/1992:
- un ascendent de gradul I sau II (părinte sau bunic) deține – sau deținea la data decesului – exclusiv cetățenia italiană;
- un părinte sau adoptator a avut reședința în Italia timp de cel puțin doi ani consecutivi după dobândirea cetățeniei italiene și înainte de data nașterii (sau adopției) copilului solicitant.
Vă rugăm să consultați cu atenție dispozițiile legale și informațiile din această secțiune, care conțin toate detaliile privind procedurile și documentația necesară pentru depunerea unei cereri de recunoaștere a cetățeniei italiene. Solicitările de informații deja disponibile în această secțiune, transmise prin e-mail sau telefonic, nu vor primi răspuns.
Pentru informații care nu se regăsesc în această secțiune, puteți contacta Biroul Cetățenie la adresa de e-mail: consolato.bucarest@esteri.it.
Cine se poate adresa Ambasadei Italiei la București?
Se pot adresa Cancelariei Consulare a Ambasadei Italiei la București exclusiv persoanele care au reședința în România.
Consulatul General al Italiei la București este autoritatea competentă pentru recunoașterea cetățeniei italiene iure sanguinis, adică prin descendență de la un părinte sau un bunic/o bunică italian(ă), exclusiv pentru persoanele cu reședința în România.
Solicitanții proveniți din state din afara Uniunii Europene trebuie să dețină un permis de ședere românesc valabil, cu o durată de cel puțin 2 ani.
Condițiile pentru recunoașterea cetățeniei italiene
Solicitantul trebuie să demonstreze:
- descendența dintr-un părinte sau bunic/o bunică italian(ă);
- lipsa oricărei întreruperi în transmiterea cetățeniei italiene;
- îndeplinirea condițiilor introduse prin noul art. 3-bis din Legea nr. 91/1992.
Cererile de recunoaștere a cetățeniei italiene depuse la Consulat pentru programări stabilite după ora 23:59 din 27 martie 2025 vor fi soluționate în conformitate cu noua legislație.
Procedura de verificare a deținerii cetățeniei italiene va fi finalizată:
- în termen de 2 ani pentru cererile depuse până la 31 decembrie 2025;
- în termen de 3 ani pentru cererile depuse începând cu 1 ianuarie 2026.
DOCUMENTAȚIA NECESARĂ
Textul normativ (care poate fi consultat aici) modificat prevede că persoanele născute în străinătate și care dețin o altă cetățenie nu sunt considerate că au dobândit automat cetățenia italiană, cu excepția cazului în care:
- un părinte sau adoptator cetățean italian a avut reședința în Italia timp de cel puțin doi ani consecutivi după dobândirea cetățeniei italiene și înainte de data nașterii (sau adopției) copilului.
Faceți clic aici pentru a consulta documentația necesară.
sau
- un ascendent de gradul I sau II (părinte sau bunic) deține – sau deținea la data decesului – exclusiv cetățenia italiană.
Faceți clic aici pentru a consulta documentația necesară.
Toate documentele trebuie prezentate în original și nu vor fi restituite, indiferent de rezultatul cererii de recunoaștere.
Obținerea documentelor este în responsabilitatea exclusivă a solicitantului.
Biroul Cetățenie poate solicita documente suplimentare dacă documentația prezentată este considerată insuficientă pentru evaluarea corectă a cererii.
*****************************************************
TAXE ȘI DEPUNEREA CERERII
Pentru examinarea cererii de recunoaștere a cetățeniei italiene depuse de o persoană majoră se percepe contribuția prevăzută de lege, care, începând cu 1 ianuarie 2025, este de 600 EUR (șase sute de euro). Plata acestei taxe nu garantează în niciun fel soluționarea favorabilă a procedurii.
Cetățenii statelor din afara Uniunii Europene trebuie să achite suplimentar 20 EUR (douăzeci de euro) pentru autentificarea semnăturii aplicate pe cererea de recunoaștere în prezența funcționarului consular (pe baza prezentării pașaportului național). În acest caz, suma totală datorată este de 620 EUR (șase sute douăzeci de euro).
Taxele consulare se achită în numerar, în moneda locală, în ziua programării pentru depunerea cererii.
Cererea se depune personal la Biroul Cetățenie, numai pe baza unei programări, care se solicită prin e-mail la adresa consolato.bucarest@esteri.it.
Cererile transmise prin poștă, prin e-mail sau depuse în alt mod decât cel prevăzut nu vor fi luate în considerare.
Vă rugăm să solicitați programarea numai după ce dețineți întreaga documentație necesară, în original.
***
Noi orientări interpretative privind cetățenia iure sanguinis
Se atrage atenția persoanelor interesate de recunoașterea cetățeniei italiene prin descendență asupra modificărilor importante introduse prin recente hotărâri ale Curții Supreme de Casație din Italia (Secția I Civilă, Ordonanțele nr. 454/2024 și nr. 17161/2023), precum și prin Circulara nr. 43347 din 3 octombrie 2024 a Ministerului de Interne, emisă în aplicarea noilor orientări interpretative stabilite de instanță.
În conformitate cu aceste orientări, circulara precizează că cetățeanul italian care, în perioada de aplicare a legii din 1912 (și anterior, a Codului civil din 1865), și-a pierdut cetățenia italiană ca urmare a dobândirii voluntare a cetățeniei unui alt stat, a determinat în același timp și pierderea cetățeniei italiene de către copilul său minor care locuia împreună cu acesta, chiar dacă acel copil se născuse într-un stat, precum Statele Unite ale Americii, unde se aplică principiul ius soli. În consecință, în toate aceste situații, lanțul de transmitere a cetățeniei italiene se consideră întrerupt, deoarece minorul respectiv nu mai avea, de la data naturalizării părintelui, capacitatea de a transmite la rândul său cetățenia propriilor descendenți.
Cu toate acestea, solicitantul are posibilitatea de a demonstra că ascendentul care și-a pierdut cetățenia în condițiile descrise mai sus a redobândit ulterior cetățenia italiană după împlinirea vârstei majoratului. În cazul în care acest fapt poate fi dovedit, redobândirea cetățeniei trebuie să fi avut loc înainte de nașterea descendentului direct al solicitantului. În caz contrar, lanțul de transmitere a cetățeniei nu poate fi considerat reconstituit.