Astăzi, 17 iulie, se sărbătoreşte “Ziua Justiţiei Penale Internaţionale”, în amintirea unui moment fundamental pentru apărarea drepturilor omului şi pentru pedepsirea crimelor care aduce atingere conştiinţei speciei umane. La data de 17 iulie 1998 a fost adoptat Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale: un eveniment pe care mulţi l-au comparat, datorită importanţei istorice, cu aprobarea Cartei Naţiunilor Unite.
Somalia, Ruanda, Bosnia şi astăzi şi Siria: roata intoleranţei şi a violenţei se învârte neobosită. Nicio ţară nu se poate considera imună. Prin constituirea Curţii, comunitatea internaţională a vrut totuşi să refuze orice formă de indiferenţă faţă de atrocităţile ca genocidul, crimele de război şi crimele împotriva umanităţii şi orice formă de nepedepsire a vinovaţilor.
Pacea nu poate exista fără recunoaşterea greşelilor grave şi condamnarea criminalilor. Dacă nu vrem ca acestea să provoace răni destabilizatoare, rănile trecutului trebuie vindecate. Conştientizarea atrocităţilor comise este premisa pentru depăşirea lor definitivă, antidotul conştiinţei, pentru ca să nu se mai întâmple niciodată. De aceea, Curtea Penală Internaţională este instrumentul păcii şi diplomaţiei preventive. În multe cazuri descoperirea adevărului nu numai că a făcut dreptate victimelor, ci a şi generat un fel de eliberare colectivă. Rolul descurajant al Curţii este deci necesar umanităţii pentru a evita prăbuşirea din nou în abisurile brutalităţii, contribuind la înrădăcinarea principiului legalităţii şi la afirmarea principiului responsabilităţii de a proteja în detrimentul cultului scutirii de pedeapsă.
Odată cu trecerea anilor Curtea şi-a sporit propria autoritate şi credibilitate. Numărul ţărilor care au ratificat Statutul acesteia sunt acum 122. Conferinţa pentru revizuirea Statului de la Roma, care s-a organizat la Kampala în anul 2010, a condus apoi la adoptarea unor amendamente importante referitoare la crimele de război şi la agresiune, care pot extinde cadrul de aplicare al Statutului. Tuturor Statelor Părţi le revine sarcina de a continua cu convingere să asigure sprijinul politic şi financiar necesar Curţii.
Italia a promovat constituirea Curţii, a adoptat imediat legea de ratificare a Statutului de la Roma, dar i-a trebuit un deceniu până să adapteze regulamentul intern la statutul şi să fie capabilă să coopereze cu drepturi depline cu Curtea. În materie de drepturile omului nu trebuie niciodată să laşi garda jos. Aş dori aşadar să profit de ocazie nu numai pentru a face din ea o celebrare, ci şi pentru a reînnoi sprijinul instituţiilor şi societăţii italiene adus justiţiei penale internaţionale.
Cu acest spirit, am dat dispoziţii ca drapelul Curţii Penale Internaţionale să fie arborat astăzi la Farnesina, alături de cele ale Italiei şi Uniunii Europene.
Pentru mai multe informații vizitați site-ul www.icc-cpi.int
