Bine ați venit la Ambasada Italiei la București
Consideraţii generale
Construcţie cu personalitate accentuată, reşedinţa Ambasadorului Italiei la Bucureşti se distinge faţă de toate celelalte sedii diplomatice ale capitalei româneşti. Actuala înfăţişare arhitectonică exteriaoră, care datează din anii treizeci, este rezultatul unei reinterpretări în stil lictoriu a unei clădiri dintr-o perioadă anterioară. O clădire caracterizată de spaţii şi volume atipice prin formă şi vastitate ce oferă posibilităţi deosebite graţie versatilităţii sale.
Impresia iniţială de austeritate este depăşită curând prin cunoaşterea interioarelor care oferă intimitatea necesară unei vieţi plăcute persoanelor care locuiesc aici şi creează un deosebit sentiment de găzduire oaspeţilor care o vizitează frecvent. Grădina, spaţioasă şi protejată, oferă o atmosferă de seninătate cu totul neaşteptată în centrul unei mari capitale.
Reşedinţa unui Ambasador al Italiei reflectă istoria relaţiilor dintre cele doua ţări precum şi personalitatea Ambasadorului care locuieşte aici. Reşedinţa din Bucureşti nu numai că este dotată cu încăperi adecvate pentru a strânge relaţii cu parteneri străini, dar are şi calitatea de a-i face pe italieni să se simta la ei acasă. Prin relevanţa sa arhitectonică, aceasta reprezintă o mărturie a importanţei relaţiilor dintre Roma şi Bucureşti şi, în acelaşi timp constituie, prin eleganţa încăperilor şi prin frumuseţea operelor de artă şi a decoraţiunilor, un instrument de lucru formidabil aflat la dispoziţia şefilor de misiune care de aproape un secol se succedează pe aceste meleaguri.
O reşedinţă la înălţimea vechilor relaţii dintre cele două ţări a căror soliditate se trage din profundele rădăcini latine comune şi din evenimentele istrice sculptate în Columna lui Traian şi amintite în imnul naţional românesc.
Şi, mai ales, este o reşedinţă care corespunde intensităţii relaţiilor politice, economice şi culturale actuale.
Istoricul clădirii
Reşedinţa Ambasadorului Italiei la Bucureşti, aceeaşi de la sfârşitul primului război mondial şi până astăzi, a fost martorul acţiunii care îşi propune consolidarea relaţiilor de prietenie intensă dintre Italia şi România. Motivele unui sediu atât de prestigios trebuie căutate fără îndoială în dorinţa Romei de a conferi un statut special relaţiilor italo-române. Nu întâmplător, imediat dupa cumpărare, sediul a făcut obiectul unor importante lucrari de reamenajare prin care se urmărea să se dea o anumită maestuozitate şi un aspect italian arhitecturii exterioare a clădirii.
Clădirea a fost proprietate a familiei Stolojan-Vintilă Brătianu şi a fost locuită după aceea de un bogat întreprinzător norvegian, negustor de lemn, cunoscut prin viaţa plină de fast pe care o ducea şi prin recepţiile frecvente pe care le organiza în saloanele sale, recepţii la care luau parte cele mai importante personalităţi ale lumii politice şi artistice româneşti din acea perioadă. În anul 1920 clădirea a fost pusă în vânzare şi cumpărată în numele Statului italian de către Alberto Martin Franklin, în calitate de trimis special şi ministru plenipotenţiar al Regatului Italiei la Bucureşti.
În anii treizeci vila a suferit lucrări de reamenajare conduse de arhitectul florentin Gherardo Bosio (1903-1941) care a transformat exteriorul in stil lictoriu.
Vila este situată pe strada Henri Coanda la numarul 7, în zona centrală a orasului, la numai caţiva paşi distanţă de sediul celor mai importante instituţii româneşti şi de numeroase alte ambasade, de Calea Victoriei, stradă istorică elegantă a capitalei în epoca în care Bucureştiul era cunoscut în toată Europa sub numele de “micul Paris”, şi de Piaţa Romană, în centrul căreia a fost aşezată o reproducere în mărime naturală a Lupoaicei Capitoline, dar al Primăriei din Roma din 1906. Aceasta din urmă, prezentă în aproape toate oraşele României, atestă importanţa pe care românii o acordă rădăcinilor lor romane.