POETA ANA BLANDIANA CITEŞTE EMINESCU PENTRU COLECTIVITATEA ITALIANĂ, CU PRILEJUL ÎNTÂLNIRII DE RĂMAS BUN A AMBASADORULUI COSPITO

Ieri seară, în cornişa Reşedinţei Italiei, E.S. Domnul Ambasador Mario Cospito şi soţia acestuia Franca şi-au luat rămas bun de la colectivitatea italiană din România în cadrul unei serate marcate de prietenia dintre  Italia şi România, de solidaritatea socială şi de cultură, de contextul sobru şi extrem de plin de semnificaţii prin conţinutul discursului de rămas bun adresat de Ambasador numeroşilor invitaţi.

Tocmai pentru a confirma sentimentul de prietenie dintre cel două popoare, poeta Ana Blandiana a citit o poezie din tinereţe a marelui poet român Mihai Eminescu – a cărui zi de naştere a fost celebrată ieri – în care se glorifică legătura indisolubilă dintre România şi “sora Italia “, care se redă în continuare şi a cărei traducere neoficială a fost efectuată de această Ambasadă:

La o artistă (Mihai Eminescu)

“Cosi’ come il cigno sogna tutta la sua vita una canzone divina
Non la canzone morente sul lustro del mare sereno dell’onda
Cosi’, dimenticata nei Carpazi bruciati e vecchi, la Romania
Ha dimendicato la tua dolce voce, la tua canzone piena di nostalgia
Cosi’ come il cigno sa che la voce che sorge dal lustro profondo
Son cuori di cigni scomparsi piangenti nelle onde eterni del mondo
Cosi’ la Romania, sa che la tua voce divina
Solo l’Italia, sorella, poteva averla nell’anima
Ella ti saluta allora, e nel suo sogno sei ricordata
Tu vieni come una cantilena alla sorella nel mondo scappata.”

“Cum lebăda viaţa ei toată viseză un cântec divin
Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin
[…] Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars şi bătrân,
 Visat-a de glasul tău dulce, de cântu-ţi de dorure plin.
Cum lebăda ştie că glasul ce iese din luciul adânc
Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plâng,
Astfel România, ea ştie că glasul tău dulce divin
Italia, sora ei numai, putut-a să-l aibe la sân.
Ea dară acum te salută, ea-n visul ei te-a presupus –
 Tu vii ca un cântec de soră la sora ce-n lume s-a dus”


Şi muzica şi gastronomia au îmbogăţit programul, deschis de orchestra George Strugurel care a întreţinut oaspeţii cu muzică tradiţională românească şi italiană, urmată de un scurt recital de pian al maestrului Alfredo Tisocco. Seara s-a încheiat cu un bufet şi a culminat cu desertul pregătit de Francesco Crocco, patronul unei cofetării vechi şi premiate din Genova Poldo, venit la Bucureşti pentru acest eveniment şi pentru a prezenta varietatea de dulciuri din teritoriul Liguriei agenţilor economici din sectorul restaurantelor. Pentru acest prilej Poldo a realizat un tort mare cu cremă chantilly pe care se înălţau efigiile din Lanterna, simbol al Genovei, şi ale Ateneului din Bucureşti.